Însăși legislația religioasă islamică saudită prevede dreptul copilului de a nu fi despărțit de părinte și indică întâietatea custodială a mamei, ca „gardian al copiilor”. Cum a fost posibil pentru un tribunal religios saudit să accepte o cedare de custodie obținută prin șantaj, în penitenciar, drept motivație de sentință și împotriva tuturor preceptelor morale pe care se presupune că își bazează judecata?